Componentele unei constructii

O constructie(cladire) este alcatuita din doua parti: infrastructura si suprastructura.

Infrastructura cladirii: situata sub cota ±0.00, cuprinde fundatiile, elementele constructive ale subsolului si planseul peste subsol, respectiv numai fundatiile in cazul cladirilor fara subsol.

Suprastructura cladirii: cuprinde toate elementele constructive (verticale si orizontale) situate deasupra cotei  ±0.00, inclusiv acoperisul. Suprastructura se realizeaza din elemente care au rolul de a crea spatiile necesare desfasurarii proceselor functionale sau tehnologice, spatiul construit fiind delimitat in plan orizontal in incaperi de catre pereti si pe verticala in niveluri catre plansee.

Pereţii de pe conturul clădirii, prevăzuţi cu ferestre, sunt pereţi exteriori (sau de închidere). In cazul existenţei subsolurilor, primul planşeu se numeşte planşeul peste subsol, iar ultimul -planşeul de pod sau planşeul terasă în funcţie de modul de rezolvare constructivă a acoperişului. Planşeele intermediare se numesc planşee curente.

Numerotarea nivelurilor se face de jos în sus astfel: P + n în cazul clădirilor fără subsol, sau în cazul clădirilor cu mansardă,  respectiv S + P + n în cazul clădirilor cu subsol. Notaţiile S, P şi n desemnând subsolul, parterul (primul nivel) şi numărul de etaje. Mansarda este un etaj alcătuit dintr-o încăpere sau un ansamblu de încăperi locuite aşezate imediat sub acoperiş.
In cazul clădirilor pe terenuri în pantă cota ±0.00 se poate fixa la nivelul unde se realizează accesul principal în clădire sau la cel mai jos nivel cu procese funcţionale specifice clădirii respective (de exemplu camere de locuit), care se consideră parterul clădirii.
Circulaţia pe verticală (între niveluri) se realizează prin intermediul scărilor. La clădiri civile (de locuit,administrative etc.) cu peste patru etaje se prevăd obligatoriu lifturi, iar la restul clădirii  prevederea lifturilor este determinată de catre dorinta beneficiarului (proprietarului).
La unele clădiri etajate se prevăd la parter spaţii mari care necesită înălţimi mai mari decât ale nivelului curent (de exemplu holul), în multe situaţii aceste spaţii se dezvoltă numai pe o anumită porţiune a parterului şi atunci pe porţiunea rămasă se prevede un etaj parţial care se numeşte mezanin (notat cu M), in acest caz primul etaj fiind nivelul situat peste parter şi mezanin
Acoperişul este elementul realizat la partea superioară a clădirilor, fiind de doua tipuri: sarpanta sau terasa.
Intreaga clădire, atât infrastructura cât şi suprastructura, este formată din elemente de construcţie. O parte din elemente alcătuiesc structura de rezistenţă a clădirii (numite elemente de rezistenţa sau structurale); o altă parte nu contribuie la realizarea structurii de rezistenţă (numite elemente nestructurale), rolul lor fiind hotărâtor în realizarea spaţiilor corespunzătoare (estetic şi igienic) pentru desfăşurarea proceselor funcţionale sau tehnologice. De asemenea, pentru buna funcţionare a clădirilor sunt necesare instalaţiile
de apă, încălzire, electrice, ventilare, climatizare etc, acestea fiind, de asemenea, elemente nestructurale.
Elementele structurale formează, în ansamblu, structura de rezistenţă a clădirii. Fiecare element structural preia încărcările ce-i revin, în funcţie de poziţia sa concretă în structură. Prin îmbinări se asigură legăturile dintre elementele structurale şi conlucrarea acestora în cadrul structurii, care sub acţiunea încărcărilor ce revin întregii construcţii se comportă ca o structură spaţială complexă. Incărcările verticale (sau gravitaţionale) sunt preluate de elementele structurale orizontale şi transmise elementelor verticale care, la rândul lor, le transmit fundaţilor şi acestea mai departe terenului de fundare. Incărcările orizontale (produse de vânt, seism sau datorate instalaţiilor tehnologice) sunt preluate iniţial în mod preponderent de planşee şi apoi transmise elementelor structurale verticale, urmând ca prin intermediul fundaţiilor să fie descărcate pe terenul de fundare. Din categoria elementelor structurale fac parte fundaţiile, grinzile, plăcile, stâlpii.
Asta e o definitie dintr-un normativ, usor adaptata de mine. Si acum cateva lamuriri scurte cu privire la unele lucruri:
– mezaninul – definitia de mai sus este cam succinta si vreau sa adaug suplimentar ca de multe ori mezanin este si etajul situat imediat peste parter; de regula era folosit ca spatiu de birouri sau depozit suplimentar la blocurile care aveau magazine la parter cu inaltimi de nivel foarte mari de 4 – 5 m (vezi cazul magazinului Obor, la mezaninul acestei cladiri functioneaza acuma alte magazine).
– mansarda – se foloseste de mult in occident si de vreo 15 ani si in Romania; mansarda este de doua feluri:
  • la cladirile cu pod foarte inalt spatiul ramas este amenajat si folosit ca si spatiu de locuit, insa suprafata lui este mai mica decat a etajului inferior; aceasta este varianta clasica a mansardei, folosit foarte des la Paris si care apare din ce in ce mai des si la noi (vezi cazul blocurilor mansardate).
  • la unele locuinte cu parter si etaj se prefera ca peretii etajului sa se inalte cca. 1.80 – 2.00m si peste aceastia sa se aseze un acoperis in doua ape; spatiul astfel rezultat se amenajeaza rezultand o suprafata utila egala cu cea a parterului, cu mentiunea ca in apropierea peretilor inaltimea este mai redusa; acest fapt nu este o limitare si daca arhitectul se pricepe poate face o amenajare placuta si functionala; acest fel de etaj se cheama etaj mansardat, dar uneori este folosit si ca mansarda; puteti vedea astfel de case peste tot in occident precum si la noi din ce in ce mai des.

Astept intrebarile!

%d bloggers like this: