Ancorele chimice acest paloș cu doua tăișuri!

Pe scurt, ancorele chimice sunt armaturi fixate in beton cu rasini epoxidice (adica cu un fel de lipici). Ancorele chimice sunt o inventie minunata dar si un blestem pe de alta parte.

Nu este un secret, ba chiar recunosc public, ca eu folosesc numai ancore chimice Hilti. Am prieteni la Ceresit, la Hilti si chiar la Sika. De la Ceresit folosc tot ce inseamna adezivi si termosistem, de la Hilti rasini epoxidice si scule, iar de la Sika fibrele de carbon.

Prima experienta cu ancorele chimice am avut-o in 2006 cand am proiectat niste blocuri pentru un nene! 3 blocuri S+D+P+9E. Si nenea asta, s-a gandit sa angajeze fix echipa lui nea Gica! Echipa a montat 80% din mustatile peretilor din radier pe alte pozitii decat cele din proiect. S-a facut o expertiza tehnica si s-a decis montarea barelor pe poziti cu rasini epoxidice. Cu ocazia respectiva am incercat niste armaturi de 25mm tragand de ele cu o presa si s-a rupt armatura inainte sa iasa din beton. Si de atunci folosesc numai ancore Hilti!

La biblioteca din Calarasi au montat 1000 de ancore! La blocul din Sebastian vreo 700. Si tot asa! La Sebastian am incercat iarasi ancorele si au rezistat fara probleme.

De ce sunt ancorele un blestem? Pentru ca in Romania, orice nea Gica de la scularie a invatat sa foloseasca ancorele chimice. Dar nea Gica fiind de la scularie habar nu are ce inseamna o rasina epoxidica si face numai prostii. Daca ancorele nu sunt montate de profesionisti exista riscul ca unele dintre ele sa nu fi montate bine. De cele mai multe ori trebuie sa montezi ancore astfel incat sa nu depinzi doar de ele. Intotdeauna trebuie sa ai rezerve, de orice fel, pentru ca nu poti testa toate ancorele si unele pot sa cedeze mai repede.

O ancora care cedeaza:

Cum se monteaza ancorele astea?

In niciun caz de catre neprofesionisti!