La nivel mondial schimbarea modului de abordare a riscului seismic este o necesitate având in vedere ca pierderile datorate cutremurelor au fost de cca. 2 trilioane USD în ultimii 100 de ani si ca peste 2 milioane de oameni si-au pierdut viaţa in aceeasi perioada. Cutremurele produc pagube colaterale ca urmare a efectelor secundare pe care le genereaza: tsunami, epidemii, incendii şi altele.
Cutremurele din secolul XXI au demonstrat ca statele sărace şi emergente nu au resurse financiare pentru a repara sau reface locuinţele, cu exceptia Chinei care are o economie de tip socialist, in puternica crestere.
În ţările dezvoltate abordarea riscului seismic tinde spre crearea de oraşe reziliente. Crearea de orașe reziliente sau mai bine zis transformarea, este o inițiativă care a pornit de la necesitatea orașelor de a face față dezastrelor naturale.
Ce înseamnă REZILIENT?
Conform DEX rezilient înseamnă rezistent la șoc si nu are același înțeles ca in limba engleza, unde “resilience= the capacity to recover quickly from difficulties; toughness”.
ASCE ( American Society of Civil Engineers) a definit rezilienta ca “the ability to suffer less damage and recover more quickly from adverse events”.
In limba romana l-am putea traduce ca “adaptabilitate” sau ca “recuperare cu daune minime”. Pe larg înseamnă capacitatea de a reintra in proces normal de funcționare dupa un eveniment major. La un oras, asta inseamna daune minore in urma unui eveniment de tipul cutremur, inundație, tsunami dar si schimbări de clima, evenimente economice si politice majore! Sistemele unui oraș sau chiar ale unei tari care trebuie sa fie reziliente sunt: sistemul de alimentare cu energie electrica (vezi penele de curent din timpul verii), sistemul de transport public, sistemul de sănătate si de educație, sistemul de alimentare cu apa potabila etc.
Abordarea riscului seismic impune reziliență!
Noua tendința economica mondiala face ca densitatea orașelor sa fie în creștere, motiv pentru care dezastrele naturale au consecințe din ce în ce mai mari atât sociale, cât și economice. București a cărui densitate statistica este de cca. 8000 persoane/kmp, la care se adaugă persoanele din judetele limitrofe, Ilfov, Dâmbovița si Giurgiu, care lucrează aici, si studenții, nu este in niciun caz un oras rezilient dpdv seismic si cred ca nici din altele!
Abordarea riscului seismic in Romania are ca baza construirea de locuinte noi pe baza unui cod seismic ce impune o acceleratie de calcul sub cea maxima estimata ca a fi posibila! Ce inseamna asta? Inseamna ca la un cutremur similar celui din 1802 sau 1838 (da, ’77 nu a fost cel mai rau!) majoritatea cladirilor pot suferi daune (nu putem estima cate, caci accelaratiile difera de la o zona la alta, zonele putand fi si de ordinul sutelor de mp). Ținând cont ca in 1977 pagubele estimate direct si cele indirecte au trecut de 4 miliarde de euro, asta inseamna in situatia actuala, o grava criza economica.
Stim ca principiul actual de proiectare este ductilitatea, avand ca principal scop salvarea vietilor omenesti. Este insa o tendinta invechita, inspirata bineinteles din tarile dezvoltate, numai ca, acolo, in ultimii 20-30 de ani, aceasta abordare s-a schimbat in rezilienta.
Tarile dezvoltate construiesc edificii capabile sa treaca peste cutremure cu daune minime la finisajele interioare! Atentie, la finisaje! Zero daune la structura, bineinteles! Nu este economic sa intrerupi activitatea unei tari in urma unui eveniment seismic! Se putea prin anii 1940, cand majoritatea oamenilor erau ocupati in agricultura si aveau timp, se putea in 1977 cand statul era proprietar absolut, dar este imposibil in 2017 cand oamenii trebuie sa munceasca pentru a se intretine! Cine are timp sa stea sa repare degradarile in urma unui cutremur? Nici macar nu avem capacitatea tehnica de a face asta, nu avem suficiente firme de constructii! Cred ca nici nu putem produce destul glet pentru asta!
Exemple de reziliență in ceea ce privește seismele:
În Japonia, sunt înregistrate cazuri de clădiri proiectate după modelul ductilității și care la cutremure puternice au suferit degradările așteptate – articulații plastice la capetele grinzilor, au fost demolate la cererea proprietarilor şi refăcute. De asemenea, in Japonia sunt peste 5000 de case individuale dotate cu izolatori seismici si peste 1500 de clădiri înalte dotate cu izolatori seismici. Utilizarea izolatorilor seismici si a sistemelor de amortizare pasive si active a apărut încă din 1992, iar după cutremurul de la Kobe din 1995, mai mult de 80% din clădiri înalte, noi, folosesc sisteme de amortizare pasive sau active.
Taiwan prin introducerea timpurie a codurilor moderne de proiectare bazate pe performanță clădirilor si prin susținerea unui program amplu de consolidare a școlilor, dovedește, de asemenea o înțelegere deplina a riscului seismic. Nu avem date publice privind nr. de scoli consolidate in Romania, stiu ca au fost, am expertizat si noi cateva, dar majoritatea pot suferi degradari care sa predupuna intreruperea activitatii!
La nivel mondial se disting următoarele inițiative:
- International Council for Local Environmental Initiatives – o organizație apărută in 1989, în prezent cu peste 1500 de oraşe membre, printre care doar două din România: Giurgiu şi Odorheiu Secuiesc!
- 100 Resilient cities – o iniţiativă a Fundatiei Rockefeller care îşi propune să ofere consultanţă municipalitaţilor pentru găsirea de soluţii la problemele curente: şomaj, lipsa alimentelor şi apei potabile, dezastre naturale etc.
- UNISDR Biroul Națiunilor Unite pentru reducerea riscului cu iniţiativa “Making Cities Resilient”
- SIEMENS, ARUP şi RPA – companii multinaţionale cu vastă experienţă in domeniul tehnologiei şi construcţiilor oferă consultanţă pentru îmbunătăţirea infrastructurii oraşelor.
Concluzii
Autoritățile nu aduc în discuție abordarea riscului seismic al infrastructurii: drumuri si poduri, rețeaua de electricitate, instituțiile esențiale statului (armată, poliție, pompieri), instituțiile de învățământ şi spitalele, acestea fiind de fapt, toate clădirile din categoria de importanță-expunere I şi majoritatea celor din II. Nu există date despre consolidarea vreunei pușcării, deși majoritatea au fost construite înainte de 1989 şi nici despre consolidarea vreunei secții de poliție, în schimb avem 1300 de clădiri cu regim de înălțime mai mic decât P+3E expertizate, incluse pe lista primariei!
