Planșee dală

Planșeul dala este visul oricărui arhitect și al multor viitori proprietari de clădiri noi. Din păcate suntem o țară seismică și nu ne permitem prea multe visuri!

Care e treaba cu dala?

Dala groasa este un planșeu fără grinzi, adică o placa mai groasa care reazemă pe stâlpi și pereți din beton armat. Trebuie menționat ca acest sistem poate rezema si pe stalpi din otel in cazul in care structura este  mixta (beton armat cu armatura rigida) sau doar din otel.

Are avantajul ca permite înălțimi de nivel mai mici și trecerea libera a instalațiilor pe sub ea. De asemenea nu exista grinzi care sa deranjeze in camere.

Este sau nu admisa in Romania?

Da, este! Avem chiar si un normativ pentru asta! Normativul Avem un proiect de ghid pentru asta, care din cate se pare nu a fost inca publicat. Ghidul specifica ca o dala groasa este admisa la cladiri > P+E, in zone seismice cu ag>0.16g, atunci când forțele seismice vor fi preluate de pereti, cadre din beton (adica stalpi si grinzi) sau o combinatie. Ceea ce mi se pare logic si de bun simt.

Asadar dacă vrei sa ai o dala groasa ai nevoie de multi pereți?

Da și nu. In principiu ai nevoie de un anumit număr de pereți dispuși corespunzător. Planseele de acest tip nu asigura clădirii o rigiditate foarte mare, deplasările de nivel fiind mult mai mari decât în cazul unei clădiri in sistem clasic. Asta înseamnă ca în cazul clădirilor cu mai multe niveluri supraterane, pentru menținerea clădirii în limitele de deplasări admise, este nevoie de rigidizarea suplimentara prin introducerea  elemente verticale suplimentare sau cu dimensiuni mai mari decat in cazul unei cladiri cu grinzi.

De asemenea sunt forme de clădiri care nu permit astfel de planșee fără a avea și grinzi în zonele critice, gen: clădiri in forma de U,  L sau sistemul tub in tub. Sistemul este complex si necesita o proiectare atenta si multa experiență în domeniu.

Pana la urma despre ce este acest articol?

Nu este un articol tehnic, asa cum s-ar putea crede, pentru ca nu e cazul. Acest articol vrea doar sa atragă atenția arhitecților si proprietarilor ca un sistem de tip dala groasa este foarte complex si necesita înainte de toate o consultare cu un inginer structurist. La noi se întâmpla invers. Arhitectul face niste planuri, le vinde proprietarului si apoi ii transmite structuristului ca vrea planseu dala. Si apoi noi ne chinuim sa bagam pereti din beton armat, sa facem calcule si sa spunem ca nu se poate!

Abordarea corecta este următoarea: dacă exista o astfel de solicitare, arhitectul împreună cu structuristul trebuie sa conceapă un partiu care sa permită planșeele dala.

Concluzii:

1. Părerea mea este ca acest sistem structural nu se pretează la clădiri de locuit curente. Din experiența mea, la clădirile de locuit planșeele dala nu se pretează, în 90% din cazuri denota o lipsa de experiența atât arhitectului cât și a structuristului. Câteva argumente:

• la clădirile de locuit ai nevoie de buiandrugi la ferestre, deci de ce nu ai avea grinzi?
• dacă ai nevoie de pereți groși despărțitori intre apartamente si de ce nu ai putea avea o grinda sub ei?
• dacă ai nevoie de spatii mari fără grinzi, se pot obține lejer pana la 8x8m.

2. Planșeele dala nu sunt neapărat mai ieftine decât sistemul clasic si trebuie utilizate în situațiile în care chiar sunt necesare și aduc beneficii notabile, consumurile de otel și beton fiind considerabil mai mari decât în cazul unei soluții clasice. Spre exemplu la o clădire S+D+P+5E, unde am utilizat planșee dala la subsol și demisol (pentru a permite înălțimi de nivel mai mici) consumul de otel a fost de cca. 190 kg/mc în planșeele dala.