Unde au dispărut meseriașii buni?

Unde au dispărut meseriașii buni?

Colegul arhitect Tavi Ungureanu scrie un articol despre lipsa de comunicare dintre arhitecti, constructori si clienti, făcând o mica istorie a situatiei constructiilor in perioada comunista. Tavi spune ca in trecut exista talentul de constructor în majoritatea oamenilor care isi construiau case, ceea ce in zilele noastre s-a pierdut. Eu sustin ca talentul asta n-a existat niciodata in oamenii care isi construiau singuri casele, ci doar în câțiva mai bine pregătiți.

Înainte de 1940 se construiau următoarele tipuri de clădiri:

1. casele de la țară, niște construcții ieftine, dar destul de elogiate de oamenii din vremurile noastre, fără ca aceștia sa înțeleagă cu adevarat ce înseamna o casa din paianta sau chirpici; nu era practic nicio mare știință, erau constructori mai amatori decât multi din cei de azi, mai ales ca nu aveau unelte și nici materiale. Acele case nu prea au rezistat, degeaba spun unii ca da. Aici nu vorbim de biserici din lemn, de cule sau de casele boierești făcute de meșteri, ci de niște case simple de oameni sărmani.

2. casele din cărămidă din marile orașe, multe dintre ele cu adevarat opere de arta, aceia erau adevărații constructori ai perioadei;

3. fabrici, uzine, blocuri si alte construcții mari, realizate la fel tot de către cei mai pricepuți meseriași;

Dupa 1945 a venit comunismul si a început mutarea oamenilor de la țară la oraș si construirea de blocuri.

1. casele de la țară au început sa se construiască din nou in diverse forme, funcție de zona si de posibilitățile financiare;

  • satele de la câmpie, unde intrase colectivizarea, mai sărace, casele s-au construit tot din paianta, foarte rar din cărămidă (numai profesorii si doctorii aveau astfel de case) tot de către constructori nepricepuți;
  • in zonele de munte se construiau case mai bune, din cărămidă, tot ieftine dar de către meseriași cu o școală profesionala la activ, deci putin mai pregătiți. In zonele de munte si deal nu se făcea agricultura iar satenii erau obligati sa se duca sa munceasca in industrie, la diversele fabrici aparute in toate orașele din jurul satelor, iar astfel erau obligați sa meargă la scoală.

2. in oraș se construiesc blocuri pe banda rulanta, de către tot felul de oameni aduși de la sate, pregatiti sau nepregatiti, supravegheati totusi de ingineri; multe blocuri sunt construite cu erori grave de execuție pe care putini le mai știu;

3. casele din orașe, făcute chiar de către proprietari cu materiale de la blocurile din jur (adevaratii meseriasi de care zice Tavi, vindeau sau furau materialele); sunt case prost construite si fara valoare ( am expertizat destule, stiu ce vorbesc)

4. fabricile si uzinele, clădirile publice, construite de adevărații meseriași, la fel ca înainte de 1940; e adevarat ca la Romexpo a căzut cupola, dar și în zile noastre au mai căzut niște planșee la niște mall-uri! 🙂

Dupa 1990:

1. încep sa apară case construite in marile orașe; multe dintre ele se fac tot cu nepregătiți si cu multe economii;

2. la blocuri situația rămâne constanta, unele bune, altele proaste, functie de cine le construieste

3. fabrici și uzine se fac mai rar, dar când se fac tot meseriașii le fac.

Ce vreau sa spun, niciodată în istorie nu au existat mai multi oameni pregătiți în construcții decât acum. Trebuie sa înțelegeți ca oamenii bine pregătiți sunt scumpi, mereu au fost, iar ei lucrează acolo unde sunt bine plătiți, acolo unde oamenii cu asa zisele venituri medii ca mine sau ca Tavi, nu prea au acces sa cumpere apartamente, la fel ca inainte de 1940.

Hai sa luam câteva exemple, pasajele din București, clădirile inalte si foarte inalte, autostrazile, alea cine credeti ca le construieste? Tot romanii!

Niciodată casele ieftine n-au fost construite de cei mai buni profesioniști,  pentru ca erau prea scumpi atunci, macar daca ar fi fost destul de multi. Totuși, azi, dacă vrei sa-ti faci o casa mica, cu finisaje normale, fără lux, cu o echipa profesionista, ai mult mai multe șanse decât acum 50 sau 100 de ani, iar manopera te costa cu 30-40% mai mult decat in mod normal, deci nu o avere. Măcar azi avem pe cine angaja, acum 50 sau 100 de ani nu aveai pe cine.

Nu  Tavi, meseria nu s-a pierdut încă. In aceasta perioada cererea de meseriași este mare dar viitorul va fi mai sumbru decât speri tu pentru ca:

1. nu exista școli profesionale care sa mai ofere o minima pregătire in domeniu, si chiar dacă s-ar înființa va fi nevoie de niște școli pentru a pregăti profesori care sa poată preda.

2. educația defectuoasa a multor părinti care sunt incapabili sa priceapă ca unii copii nu sunt capabili sa fructifice la maxim educația dintr-o universitate, dar care ar fi niste tehnicieni sau meșteri extraordinari; datorita neimplicării si nepregătirii părinților si chiar si a profesorilor acesti copii vor fi nevoiți sa se recalifice profesional după vârsta de 30 de ani pierzând astfel startul în viata.

3.multi  tineri nu vor sa invete meserie, vor doar bani si munca putina;

Uitându-ma la cum se construiau casele ieftine acum 100 de ani, măcar casele astea de azi au o fundație din beton si ceva sâmburi si planșee din beton, in loc de o fundație din lemn de salcâm sau piatra zidita!

Dacă va uitați la filmele americane mai vechi o sa vedeți tot felul de case pentru oamenii sărmani din SUA, cu ce sunt mai bune casele alea decât cele de la noi, făcute azi sau acum 100 de ani?. Sa fim realiști, de cele mai multe ori ieftin înseamnă prost.

Nu de constructiile proaste trebuie sa scăpam, trebuie sa scăpam de obsesia cumpărării de case. Daca lumea ar cumpăra mai putin si ar închiria mai mult, calitatea ar creste pentru ca dezvoltatorii vor avea tot interesul sa faca lucrurile de calitate pentru a fi rentabile pe termen lung. In vest tendinta este de construire pentru inchiriere, nu pentru vanzare, motiv pentru care calitatea primeaza.