Anexa I a normativului NP 126:2010 dă răspândirea lor: Oltenia aproape toată, cu Slatina, Balș, Craiova, Târgu Jiu, Turnu Severin, apoi Pitești și o parte din Muntenia. Dacă construiți în zonele astea, întrebarea nu e dacă aveți PUCM, ci cât de activ.

Cum citești studiul geotehnic

Încadrarea o face laboratorul, nu ochiul. NP 126:2010 pct. 2.2.5 cere ca studiul să determine cel puțin: fracțiunea de argilă A2μ, indicele de plasticitate Ip, indicele de activitate IA = Ip/A2μ, umflarea liberă UL și presiunea de umflare pu. Dacă studiul dumneavoastră nu are aceste valori, nu e un studiu pentru PUCM, e un studiu pe care scrie PUCM.

Tabelul 1.1 împarte pământurile în patru clase de activitate. Cele câteva praguri care contează în practică:

Anexa III pct. 10 traduce umflarea liberă: sub 70% pământul nu are caracteristici expansive; peste 70% e potențial expansiv moderat; peste 100% produce umflări considerabile chiar sub încărcări ușoare.

Presiunea de umflare, pu, e cifra pe care o veți folosi cel mai mult. Dacă fundația apasă pe teren cu mai mult decât pu, terenul nu se mai poate umfla sub ea. E principiul din spatele uneia dintre cele cinci măsuri de mai jos.

Cele cinci măsuri din normativ

Tabelul 4.1 din NP 126:2010 dă măsurile pentru fundarea clădirilor pe PUCM. Le citez, pentru că sunt puține și se combină:

1. Menținerea unor condiții stabile de umiditate prin ecrane impermeabile sub trotuare — pământ stabilizat sau geomembrane — și evitarea infiltrațiilor din interior.
2. Controlul sau prevenirea variațiilor de volum prin mărirea presiunilor pe teren și prevederea unor spații de expansiune.
3. Rigidizarea structurii prin centuri.
4. Îmbunătățirea pământurilor prin stabilizare, injecții sau înlocuire.
5. Fundarea în adâncime, sub zona afectată de variațiile de volum.

Măsurile nu se aleg una din cinci. Se combină, după recomandările studiului geotehnic și după ce e clădirea: o casă parter cu pereți de zidărie și un bloc P+4 pe același teren nu se fundează la fel.

Adâncimea de fundare: recomandarea și ce e în spatele ei

NP 126:2010 pct. 4.4 distinge trei cazuri după nivelul apei subterane: cazul I, apa la mai puțin de 2,00 m; cazul II, apa între 2,00 și 10,00 m; cazul III, apa sub 10,00 m. Pct. 4.5 recomandă adâncimea minimă de fundare D = 1,50 m pentru cazul I și D = 2,00 m pentru cazurile II și III, în toate cazurile peste adâncimea de îngheț din STAS 6054-77.

Motivul e la pct. 1.1.7: la fundare peste 2,00 m adâncime nu se produc, de regulă, variații de volum care să influențeze construcția. Iar Anexa II spune că, în condițiile climatice din România, zona de fisuri și crăpături din contracție se întinde până la 2,00–2,50 m. Sub cota asta argila nu se mai usucă vara și nu se mai udă toamna; stă la o umiditate aproape constantă și nu mai mișcă.

O clădire cu subsol e deja acolo. De asta, la un subsol pe PUCM, problema nu e umflarea argilei, ci apa: presiunea ei pe pereți și pe radier, și drenarea ei. E altă discuție, cu alte măsuri.

Când fundezi mai sus de adâncimea recomandată

Aici e partea pe care n-am scris-o în 2016 și care contează cel mai mult pentru o casă obișnuită.

Recomandarea de 2,00 m e recomandare, nu obligație. NP 126:2010 pct. 4.15 spune ce faci când fundezi mai sus decât cere pct. 4.5, și anume trei lucruri, împreună:

• trotuar etanș de minimum 1,50 m lățime, în jurul întregii clădiri;
• mărirea presiunii efective pe talpă cel puțin până la presiunea de umflare, fără a depăși capacitatea portantă a terenului — de aici lățimi de fundație mai mici decât v-ați aștepta, pentru că vreți presiune mare, nu mică;
• centuri de beton armat continue la fiecare nivel, inclusiv la soclu.

Pct. 4.16 permite chiar, la o clădire parter cu formă apropiată de pătrat, înlocuirea centurii superioare cu armarea zidăriei la colțuri pe 1,50–2,00 m. Centurile au minimum 4Ø12, iar peste 32 cm lățime 6Ø12.

La asta se adaugă regulile generale de la pct. 4.12, valabile ori de câte ori fundați la adâncimea minimă: clădirea se împarte în tronsoane de cel mult 30 m cu rosturi de tasare; conductele de apă și canalizare intră în clădire cu racorduri elastice; trotuarul etanș are minimum 1,00 m și se așază pe 20 cm de pământ stabilizat, cu pantă de 5%; anexele se fundează la aceeași adâncime cu clădirea; apa nu stagnează la mai puțin de 10 m de construcție. Dacă fundați la adâncimi diferite, rosturi de tasare, iar diferența între fundații alăturate nu depășește 0,50 m (pct. 4.7).

Asta e rețeta după care stau, de decenii, zeci de mii de case din Oltenia și Muntenia: fundații la 1,00–1,50 m, centuri jos și sus, trotuar lat, țevi protejate. Nu radier, nu piloți, nu 2 metri. Casele care au crăpat nu au crăpat pentru că aveau fundația la 1,20 m, ci pentru că le lipsea centura, aveau trotuarul rupt, un nuc la 3 m de colț sau o țeavă care pierdea de zece ani sub bucătărie.

Un caz din practică

O școală parter din Teleorman, pe teren în pantă, la care am făcut proiectul de consolidare în 2026. Studiul geotehnic a încadrat terenul ca PUCM puțin activ, într-o zonă cu umiditate constantă, și a recomandat adâncimea de fundare de 1,00 m. Fundațiile existente erau acolo, la 1,00 m, și clădirea nu avea degradări din teren.

Am avut de ales între a subzidi până la 2,00 m — scump, invaziv, cu riscul de a deranja un teren care stătea liniștit — și a rigidiza infrastructura. Am ales a doua: fundațiile existente cămășuite cu beton armat, lățite ca să conlucreze cu terenul, grinzi de fundare jumelate, cămășuirea zidurilor, centuri, planșeu nou de beton armat. Plus sistematizarea terenului ca apa de pe pantă să nu mai ajungă la fundații.

Dacă studiul ar fi dat un pământ activ sau apă la 1,50 m, decizia era alta. Terenul decide adâncimea numai împreună cu clădirea și cu apa.

Ce nu faceți pe PUCM

Trei lucruri pe care le văd tot mai des, inclusiv în clipuri de pe internet care par serioase:

Pernă de pietriș sub fundație, ca strat drenant. Pe argilă contractilă, un strat de pietriș sub talpă e un rezervor: adună apa și o ține lipită de argila de dedesubt, exact ce vrea normativul să evite. Înlocuirea din tabelul 4.1 înseamnă să scoți pământul activ și să pui în loc pământ inactiv, compactat, nu să pui un burete peste el. Dacă totuși există pernă, drenul trebuie să fie sub cota ei și să o golească permanent, iar între argilă și pietriș trebuie geotextil de separație, altfel argila migrează în pietriș și în câțiva ani perna e argilă cu pietre.

Ciment sau var presărat pe fundul săpăturii. Stabilizarea argilei se face cu var, amestecat pe 20–30 cm, compactat și lăsat să reacționeze — pct. 4.12 vorbește de 20 cm de pământ stabilizat sub trotuar. Praful presărat pe suprafață arată bine în poze și nu schimbă nimic din proprietățile argilei.

Copaci la mai puțin de înălțimea lor de clădire. Un copac matur scoate apa din argilă pe o rază cam cât înălțimea lui. Pct. 2.2 cere ca studiul să noteze poziția arborilor existenți sau defrișați; mulți nu o fac. Un nuc plantat la 3 m de casă e cel mai frecvent motiv de fisuri în diagonală la colțuri pe care l-am văzut la case din Oltenia.

Ce faceți oricum, indiferent de adâncime

1. Trotuar etanș. E cea mai importantă măsură, valabilă pentru orice clădire și esențială pe PUCM. Dacă vreți trotuare din dale, piatră sau orice altceva, faceți sub placaj un trotuar ascuns din beton armat, hidroizolat și etanșat la perete, pe 20 cm de pământ stabilizat, cu pantă spre exterior. Lățimea: 1,00 m la fundare la adâncimea recomandată, 1,50 m dacă fundați mai sus (pct. 4.12 și 4.15).

2. Țevile. Ca și la loess, conductele de apă și canalizare care intră și ies din clădire se protejează împotriva pierderilor accidentale: țeavă în țeavă sau canivouri din beton armat, cu racorduri elastice la intrarea în clădire. La clădiri mai mari sau la blocuri e bine să existe subsol tehnic, ca să poți vedea țevile. Am avut disputa asta în 2006 cu un arhitect, pentru niște blocuri din Craiova. Omul nu înțelegea de ce vreau subsol tehnic și de ce mă bag peste instalatori. Craiova e pe hartă, în zona cea mai activă.

3. Apele de suprafață. Burlanele nu descarcă pe trotuar, ci în rigole duse departe. Fără bălți, fără grădină udată lângă soclu, fără rigolă a vecinului care descarcă spre casa dumneavoastră. Pct. 4.12: nicio stagnare a apei la mai puțin de 10 m.

Concluzie

Pe PUCM nu adâncimea e regula, ci umiditatea constantă. Dacă o obțineți — trotuar etanș, țevi protejate, apă dusă departe, fără copaci lipiți de casă — fundația poate sta la 1,00–1,50 m cu centuri și presiune corectă pe talpă, cum spune pct. 4.15. Dacă nu o puteți obține, coborâți sub 2,00 m, unde argila nu mai simte anotimpurile.

Și, ca de fiecare dată: faceți-vă un studiu geotehnic adevărat, cu probe de laborator și cu valorile de la pct. 2.2.5, nu unul „din baza de date”. Și un proiect complet. Fără ele, tot ce am scris mai sus e literatură.

Trimiterile sunt la NP 126:2010, Normativ privind fundarea construcțiilor pe pământuri cu umflări și contracții mari, publicat în Monitorul Oficial în 2012. Încadrarea concretă a unui teren o dă numai studiul geotehnic al amplasamentului.