Tasarea clădirilor

Tasarea clădirilor

Tasarea este fenomenul prin care terenul de sub o fundație  se îndeasă, se compactează sub acțiunea greutății clădirii. Tasarea este un fenomen perfect natural și imposibil de evitat. Tasarea este controlabila prin calcul si de regula începe in momentul construirii clădirii, stabilizându-se la o perioada oarecare după darea in exploatare. Tasările obișnuite sunt de ordinul milimetrilor.

Fundația unei clădiri trebuie dimensionata ca sa se taseze egal pe toată suprafața clădirii. Radierul nu este singura modalitate de fundare care asigura asta, deși de multe ori este indicat asa, mai ales de către geotehnicieni. Este important însa ca fundația sa fie armata corespunzător, fundațiile fără armatura nu asigura preluarea tasărilor diferențiate.

Tasările diferențiate:

Tasările diferențiate sunt cele pe care niciun inginer nu si le dorește, si care de regula apar foarte rar din motive ce tin de proiectarea greșită. Majoritatea tasărilor diferențiate apar datorita infiltrațiilor de apa.

Unul dintre cele mai întâlnite motive il reprezinta trotuarele degradate. Iata mai jos un trotuar degradat care a dus la tasarea unei clădiri. Aceste degradări, împreună cu lipsa unei fundații din beton armat si a unei confinari adecvate a zidăriei portante au produs fisuri grave in structura de rezistenta a clădirii.

Sunt situații când tasările apar datorita instalațiilor defecte care prin pierderile de apa duc la umezirea terenului de fundare, apărând tasări diferențiate. Cele mai grave probleme apar in cazul clădirilor fundate pe terenuri sensibile la umezire Loess sau pământuri cu umflări și contracții mari.

Concluzia:

Apa e buna, dar acolo unde e nevoie de ea.

Mai multe informații: